Despre libertate in documente nationale si internationale

 

 

 

 

Romanii spuneau :  „ Libertatem qui perdit , nihil potest ultro perdere ”

( Cine si-a pierdut libertatea , nu mai poate pierde nimic ) . Se poate aprecia ca , din totdeauna , omul si-a dorit sa fie liber , libetatea constituindu-se intr-una din valorile cele mai apreciate in intreaga existenta a omenirii .

            In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane , libertatea este definita ca

„ posibilitatea de a actiona constient , dupa propria dorinta sau vointa , in conditiile cunoasterii legilor . ”

            In Romania , primele reglementari oficiale referitoare la drepturile si libertatile omului si cetateanului apar la mijlocul secolului al XIX – lea , o data cu aparitia statului roman . In constitutia din 1866 , drepturile si libertatile fundamentale erau prevazute si garantate in articolele 5 , 21 , 24 . Prevederile sunt reluate in constitutia din 1923 (art. 5 , 22 , 25 ) .

            Incepand cu 1938 si pana in 1989  , Romania intra intr-o era a dictaturilor ( regala , legionara , militara , comunista ) care afecteaza grav posibilitatile manifestarii libertatii. Astfel , constitutia din 1938 garanta libertatile dar introducerea cenzurii , a starii de asediu , apoi de razboi ,impiedicau manifestarile si permiteau abuzurile si atrocitatile .

            Regimul de dictatura comunista a fost reglementat de trei constitutii (1948 , 1952 , 1965 ) ale caror prevederi aveau un caracter inselator democratic . In constitutia din 1965 , drepturile si libertatile umane afirmate in articolele 17 … 28 , erau anulate de articolul 29 care prevedea ca aceste libertati „ nu pot fi folosite in scopuri potrivnice oranduirii socialiste si intereselor celor care muncesc ” . Se definea posibilitatea interpretarii abuzive a manifestarii libertatilor , alte documente si legi ulterioare accentuand acest fapt . Spre exemplu , legea presei din 1974 stabilea ca mass media are ca unic scop „ sa militeze pentru traducerea in viata a politicii Partidului Comunist Roman ” .

            In 1989 , prin vointa si manifestarea libera a poporului , dictatura comunista a fost inlaturata iar constitutia din 1991 reglementa un nou regim democratic in care drepturile si libertatile omului isi gasesc intelesul firesc (art .21,22,23,25,29,30,31).

            Pe plan international , dupa secole de incalcari ale drepturilor umane dar si de incercari de definire si reglementare , la 10 decembrie 1948 , „DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI” adoptata de Adunarea Generala a ONU punea piatra de temelie a problematicii .Subliniind in art.1 ca „ toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi” ,declaratia definea drepturile in articolele sale si proclama in „preambul” ca prevederile sunt „ideal comun catre care trebuie sa tinda popoarele si toate natiunile” .Prevederile au fost aprofundate , explicate de Adunarea Generala a ONU prin protocoalele din 16 decembrie 1966 .

            Pe plan european , inceputul crearii UE de astazi a fost marcat si de intelesul pentru libertatile umane , in acest sens la 4 noiembrie 1950 la Roma fiind semnata „Conventia Europeana a Drepturilor Omului” , un adevarat catalog al drepturilor si libertatilor fundamentale .

            Dupa 1989 , o data cu cresterea trepatata a membrilor UE , s-a impus o reluare a intelesului pentru problematica drepturilor si libertatilor omului . S-a realizat astfel o „CARTA A DREPTURILOR FUNDAMENTALE” inclusa in „Trataul de la Nisa” , semnat in decembrie 2000 si intrat in vigoare la 1 februarie 2003 . Carta reuneste intr-un singur text ansamblul drepturilor si libertatilor cetatenilor europenisi joaca un rol important atat in unificarea europeana cat si in identificarea UE intr-o Europa a cetatenilor .

 

 

back