5.C.2.5

Targu Jiu

 

             LIBERTATEA  DE  CONSTIINTA  SI  LIBERTATEA  DE  RELIGIE

    IN  DOCUMENTE  INTERNATIONALE

 

 

       Istoria demonstreaza ca intoleranta a generat mai multe razboaie si drame umane decat orice alt tip de discriminare sau respingere. Dramele personale , etnice pe motivatia libertatii constiintei si religiei sau succedat secol dupa secol.

       In acelasi timp , desi problematica drepturilor omului pare a fi o chestiune a secolului XX , ea nu este totusi o chestiune absolut noua in istoria umanitatii. Astfel in filosofia greceasca antica s-a dezvoltat problema egalitatii tuturor oamenilor, pornind de la ideea drepturilor naturale. La inceputurile crestinismului , la fel ca si in alte religii , aceasta traditie a drepturilor naturale a cunoscut o dezvoltare deosebita :toti oamenii au fost creati de Dumnezeu , dupa chipul si asemanarea Sa.

       Aceste convingeri au stat la baza drepturilor omului , chiar daca atunci cand au fost formulate nu aveau prea mult de a face cu realitatea politica. Erau mai mult consideratii de ordin filosofic care au inceput sa penetreze ideatica politica si sociala , a drepturilor umane odata cu debutul epocii moderne.

        Primele documente relevante in ceea ce priveste garantarea drepturilor umane au aparut in Anglia : “Magna Charta Libertatum “(1215) ; “Petition of Rights”(1628) ; “Habeas Corpus Act”(1679).

       Au urmat documente care au stat la baza aparitiei si organizarii S.U.A. : “Bill of Rights”(Virginia ,1776) ; “Declaratia de independenta”(4 iulie 1776).

       Momentul decisiv al gandirii problematicii drepturilor omului este produs de “Declaratia drepturilor omului si cetateanului” adoptata de Adunarea Nationala a Frantei la 26 august 1789. In Articolul 4 se afirma: “libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu deranjeaza altuia” ; iar in Articolul 10 : “Nimeni nu poate fi tras la raspunderepentru opiniile sale , fie chiar religioase , dacamanifestarile lor nu tulbura ordinea publica stabilita prin lege”.

        Era un start in rezolvarea legislativa nationala si internationala a problemelor libertatii de constiinta si libertatii de religie.Daca pe plan national Constitutiile au adus reglementari treptate , pe plan international abia desfasurarea celor doua conflicte mondiale si creearea Organizatiei Natiunilor Unite (1945)au determinat actiuni majore.

        Astfel , “Declaratia Universala a Drepturilor Omului “ adoptata la 10 decembrie 1948 proclama in Articolul 18 : “dreptul la libertatea de gandire , de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de asi schimba religia sau credinta , precum si libertatea de asi manifesta religia sau credinta , fie singur , fie impreuna cu altii , atat public cat si particular , prin invatamant , practici , cult ,cat si prin indeplinirea de ritualuri”.

        In perioada urmatoare documente ale O.N.U. au accentuat si explicitat necrsitatea respectarii libertatilor de constiinta si de religie . Astfel , “Pactul international referitor la drepturile economice , sociale si culturale”adoptat si deschis semnarii ratificarii si adeziunii de Adunarea Generala prin Rezolutia 2200 din 16 decembrie 1966 si intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976 afima in Articolul 1 : “Statele semnatare sunt de acord ca educatia trebuie sa favorizeze intelegerea , toleranta si prietenia intre toate grupurile etnice si religioase “ In Articolul 2 “Statele semnatare se angajeaza sa respecte dreptul parintilor , sau dupa caz , a tutorilor legali sa asigure educatia religioasa a copiilor”.

          “Pactul international referitor la drepturile civile si politice” , adoptat si deschis semnarii , ratificarii siadeziunii de Adunarea Generala a O.N.U. prin Rezolutia 2200 la 16 decembrie 1966 si intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976 arata in Articolul 18 :”Fiecare persoana are dreptul la libertatea de gandire , de constiinta si de religie ; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere religioasa in functie de propria sa optiune cat si libertatea de a manifesta religia sau convingerea individual sau in comun , atat in public cat si in privat . Nimeni nu va putea suferi vreo constrangere care sa-i afecteze libertatea de a avea sau a adopta o religie sau convingere dupa optiunea sa .” In Articolul 20 se interzice apelul la ura rasiala sau religioasa.

           Un alt document fundamental este “Declaratia privind eliminarea tuturor formelor de intoleranta si de discriminare din motive religioase sau din convingeri “, adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. la 25 noiembrie 1981. Chiar din Articolul 1 se afirma :”Fiecare persoana are dreptul la libertatea de gandire , de constiinta sau religie, in functie de optiunea fiecaruia “; iar in Articolul 3 :”Discriminarea intre fiintele umane pe motive religioase sau de convingeri constituie o ofensa adusa demnitatii umane si o dezavuare a principiilor Chartei Natiunilor Unite si trebuie condamnata ca violare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale”.

         In “Declaratia privind dreptul persoanelor apartinind minoritatilor nationale sau etnice , religioase sau lingvistice “, adoptata de Adunarea Generala pri Rezolutia 47135 din 18 decembrie 1992 se subliniaza in articolul 2 dreptul acestora la propria cultura , religie , limba , constiinta.

          Tarile europene , dupa secole de conflicte si persecutii, au stiut sa-si asume valorile fundamentale ale omului, transformind treptet continentul intu-un spatiu al tolerantei si libertatii umane.Primul pas a fost facut de “Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”, elaborat la Roma , la 4 noiembrie 1950 si semnat de statele membre a Consiliului Europei . In Articolul 9 se afirma:”Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire , de constiinta si de religie ; acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile. Libertatea de a-simanifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri decat a celor care , prevazute de lege , constituie manifestari necesare intr-o societate democratica”.

         Documentele si actiunile actuale ale O.N.U. , ale U.E. au in centrul lor permanenta preocupare pentru reglementarea libertatii de constiinta si de religie , ca parti indisolubile ale drepturilor si demnitatii umane .